24 May 2018

postare random

În copilărie, una dintre cele mai bune prietene ale mele era Victorița - o fată care trăia într-o curte cu mine și mergea la aceeași grădiniță de sector. Prietenia asta era specială și din alt motiv. Ne-am născut în aceeași zi, la un an diferență. Care să fi fost șansa? Era o coincidență sau un plan divin?


Una dintre frazele care-mi provoacă un eye-roll glorios e „Everything happens for a reason”, alături de alte derivate similare care mai des sunt folosite ca o scuză pentru propriile greșeli sau sunt interpretate ca un semn de sus. Și n-am nicio problemă cu citatele astea. Ca să fiu mai exactă, mă scot din sărite oamenii care cred în ele aproape religios. Și doar recent am înțeles de ce.

Când și-au lansat iTunes-ul, Apple a folosit așa-zisul principiu de „true randomness”* la opțiunea shuffle din playlist. Și asta a deranjat pe mulți. Deoarece era o ordine cu adevărat aleatorie, unele cântece se puteau repeta și de câte trei-patru ori la rând, în pofida șanselor minime ca asta să se întâmple, dar totuși existente. Și de asta Apple a schimbat algoritmul. Ei l-au făcut mai puțin random, ca să pară mai random.

De asta, de fiecare dată când aud pe cineva vorbind despre serendipity sau coincidențe care nu ar fi accidentale, mă pălește o tristețe. Îmi aduc aminte că oamenii stau prost cu statistica și mizează pe ceea ce simt că e random, decât pe ceea ce este. În viața reală, dacă ai întâlni pe stradă același om de trei-patru ori pe săptămână, probabil, te-ai gândi că nu e o coincidență și ai vedea asta ca un semn să ieșiți la o cafea. Deși, probabil, nu e nimic ieșit din comun.

Iar prietenia cu Victorița nu s-a dovedit a fi cu blagoslovire de la dumnezeu. Ne-am despărțit cu timpul, am crescut din această relație și doar pe Facebook înțelegem cât de diferite am ajuns să fim, deși avem aceeași zi de naștere. Au rămas doar fotografiile de la grădiniță, ca o amintire a unui moment de true randomness, în care am crezut un pic prea mult.

*încă nu e clar dacă „true randomness” există când e vorba de tehnologii, din cauza factorului uman. Dar în exemplul prezentat, asta nu schimbă esența


30 January 2018

De unde incepe totul

Totul începe de la „Nu lăsa mâncarea în farfurie!”, spus de mama în fiecare seară, la cină.

Continuă cu educatoarea care vrea să termin desenele, ca să le poată pună pe perete, cu ale celorlalți.

Apoi e profa care-mi cere să completez agenda din nou, și din nou.

Urmează prieteni, șefi, cunoștințe apropiate și străini îndepărtați care insistă să termin ce am început.

De asta, cred, nu pot lăsa gândurile despre tine,

fără să am closure,

fără să-ți dau o palmă sau un „la revedere”,

fără să pun punctul pe i.

Cel din „dute-n pizdă” sau din „te iubesc”.


25 September 2017

Despre cum nu-mi aleg barbatii care ma marcheaza

Era o zi sufocantă de vară, mai exact 4 iulie, doi ani în urmă. Nu aș fi ținut minte data, dacă nu m-aș fi aflat atunci în Statele Unite. Era ziua independenței, iar de ziua independenței, toată lumea face același lucru - prăjește carne la grătar, cumpără artificii și bea bere mai proastă decât Chișinău.

Pe William l-am întâlnit la o petrecere de familie la care am fost invitată cu ocazia 4th of July. Avea ochi mari și căprui, cu zâmbet până la urechi. Se plictisea cu ceilalți invitați, oameni mult mai în vârstă decât el, de asta a gravitat cumva spre tineri, care vizibil ieșeau din peisajul americanilor trecuți de vârsta a doua, printre care eram și eu.

Am stat mai tot timpul în grădină și ne fugăream unii după alții. Cel mai mult îi plăcea să dăm foc la artificii. După câteva ore, practic ne-am separat complet de petrecerea principală și discutam despre vrute și nevrute. "You'll be my Princess Leia", mi-a zis William, și complet m-a topit. M-a luat de mână și nu mi-a dat drumul toată seara. Aflasem că tatăl său era alcoolic, iar mama a fost nevoită să se despartă de el și să-și crească fiul singură, deși era mult prea tânără ca să o facă de sine stătător. Mă întrebam dacă asta i-a afectat cumva caracterul. Urma să o aflu mai curând decât aș fi vrut.

"Do you like me?", a întrebat William, înainte să plece.

Am împietrit. A împietrit și fostul meu boyfriend, la familia căruia eram în vizită. Cel mai adorabil băiețel din lume întreabă dacă este plăcut, iar mie-mi stătea un nod în gât. Eu și fostul meu eram niște adulți caraghioși, muți în fața unei întrebări pe care niciun copil de șase ani nu ar trebui să și-o pună.


11 April 2017

(f)Laws of gravity


Gravitația mă țintuiește de sol,
Mă ține de Pământ,
Îmi gâdilă călcâile,
atunci când mângâi țărâna fără să vreau.

Tu însă te supui altor legi,
Necunoscute de mine și nedescrise de Newton.

Planezi între cer și Pământ,
Între iarbă și stele,
Fără să le atingi cu buricele degetelor de la picioare.

Regina ta e Luna.
Strânge-mi flori de pe câmpul ei de gravitație.

3 April 2017

pr0n

Littlefun.org


Am aflat de porno când eram prea mică pentru a înțelege ce văd. Aveam un player VHS și prea puține casete video cu desene animate. Știam pe de rost „Alba ca Zăpada și Cei Șapte Pitici”, nu mai puteam privi „Ну, погоди!”, iar cele două filme romantice cu Julia Roberts îmi păreau, pur și simplu, bizare.

15 January 2017

#15 Amintiri din calatorie

I wish New York was a guy,
So I could kick him in the balls,
And French kiss him a minute later.

Aprilie 2015

10 January 2017

Rugaciunile ne(mai)credinciosilor

Snejana era cea mai frumoasă fată din școală. Avea păr blond închis, vopsit în șuvițe și cu creți, care desigur fluturau când mergea pe coridoare. Snejana era în clasa surorii celei mai bune prietene ale mele. De la ele știam că pe Snejana o iubesc toți.